Bagajul emotional de vacanta

Bagajul emotional de vacanta

Cineva a zis canvda ca atunci cand oamenilor nu le va mai fi teama de propriile emotii, doar atunci vor trai cu adevarat liber.

Luasem autobuzul catre casa intr-o dimineata destul de calda de vara, carand in mana un bagaj greoi cu haine si carti ce aveau sa imi tina companie in una din verile lungi dinperioada studentiei. Fiecare particica din mine isi dorea vacanta si incercam sa ma bucurde fiecare moment de liniste pe care il gaseam singura, pe scaunul meu de langa geam. Mereu mi-a placut sa fiu doar un observator si din cauza firii mele introvertit-extrovertita,un mix destul de comun printre membrii generatiei Millennials. Pana sa ajung sa merg acasacu propria mea masina, imi petreceam cele 4 ore de calatorie privind padurile, casele vechi, stalpii ce suspendau cuiburi vesele de verze, oamenii ce isi petreceau zilele in tihna la umbracopacilor urmarind cu privirea masinile ce treceau, intocmai ca la un televizor 3D.

 

Mereu m-a fascinat mai mult ce se intampla in interiorul meu decat ce se intampla in exterior dar desigur, o mare parte din informatii o asimilam sub forma de observatii pentru autocunoasterea mea amanuntita. Preferam mereu sa tac nu pentru ca nu as fi stiut ce sa zic ori pentru ca mi-ar fi fost rusine sa vorbesc ci pentru ca mi-am dorit sa ofer mereu o conversatie cu adevarat de calitate. Niciodata nu mi-au placut discutiile de tip “small talk” si mereu le-am gasit fara substanta si uneori consumatoare de energie.  Din perspectiva mea si poate si a ta, orice discutie trebuie sa te imbogateasca ori sa iti ofere acel moment minunat de contemplare asupra unui subiect dupa care sa reuseasca sa iti declanseze anumite emotii.

 

Oamenii sunt fiinte emotionale si de multe ori asta e in detrimentul rationalului. De multe ori m-am lasat mai mult ghidata de vise, idei, dorinte, decat de lucrurile cu adevarat rationale si poate de multe ori prea pragmatice. Emotiile ne ghideaza pe toti si tocmai atunci cand incepem sa le intelegem pe deplin si sa nu le mai consideram una din slabiciunile noastre, atunci viata se va schimba in mult mai bine.

 

Emotiile noastre sunt influentate de foarte multi factori externi precum muzica. Sunt sigura ca si tie ti s-a intamplat de multe ori sa asociezi o piesa cu o anumita stare sau cu un moment din viata ta ori chiar un anotimp.

 

Pot spune ca sunt o tipa atipica, in general melodiile pe care le ascult vara, de exemplu, nu-s neaparat cele mai energice, ba chiar au o tenta de melancolie in ele. Melancolia de vara este ca o dulceata ce o savurezi dimineata devreme, in momentele cu racoare placuta, de la inceputul lui Iulie. Vara pentru mine inseamna introspectie, observatie si dezvoltare. Vara avem parca mai mult timp sa ne bucuram sufletul cu toata splendoarea naturii pline de viata si a orasului mai gol si mai calm. Vara in oras este minunata daca stii sa ii vezi minunile. Melancolia de vara mi se trage si din placerea de a ramane un observator si de analiza lucrurile mult mai profund, din dorinta de a intelege mai bine lumea din jurul meu.

Bagajul emotional de vacanta

Timpul m-a mai invatat ca uneori e o decizie inteleapta sa ramai complet tacut in momente de agitatie maxima ori sa intelegi ca e mult mai interesant ce se intampla in interiorul tau decat in exterior. Uneori, cand ma plimb pe stadutele din Grigorescu, observand casele impunatoare cu o arhitectura specifica anilor ’70-’80, ma trezesc imaginandu-mi cine o fi trait in ele si ce viata au dus. Una din casele mele preferate din Cluj este o constructie in stil baroc, o vila imensa , imbracata in iedera, cu o fatada crem ingalbenita de timp si coloane impunatoare ce sustin acoperisul vechi. Ce m-a fermecat cel mai mult nu este aspectul romantic si vintage al casei ci sera imensa din casa, o camera cu tavan inalt si cu un geam imens ca un vitraliu in nuante de vernil, ce ascund plante tropicale imense si cine stie ce alte minuni botanice. Cat mi-ar placea sa intru acolo sa admir fiecare lucrursor pus intr-o ordine stiuta numai de proprietari…

Melancolia nu mai trebuie vazuta ca o povara ci ca un cadou de la Univers pe care il primim  intocmai ca sa mai invatam cate ceva despre noi. Daca am inceta sa mai consideram fiecare sentiment pe care nu il intelegem pe deplin ca fiind unul pe care trebuie sa il mascam sau evitam, am fi cu siguranta mai fericiti si impacati cu noi insine.

 

Iti las mai jos cateva dintre piesele playlistului meu de vara, care sa te ajute sa te scufunzi mai usor in nostalgia ce ii apuca vara pe introvertiti. Imbratiseaza fiecare sentiment pe care il simti si analizeaza-l. Vei descoperi despre tine lucruri extraordinare!

 

                                 
                                 

Desi piesele imi plac la nebunie si le ascult pe repeat de cateva zile, altceva m-a impresionat la povestea The Motans. Intr-un interviu acordat pentru ProFM, Denis, fondatorul trupei,a declarat ca dupa cativa ani lucrand in marketing, a hotarat sa isi urmeze pasiunea: muzica. Ciudat era insa ca o data la cateva zile tot visa pisici, in perioada in care nu se ocupa exclusiv de muzica.

“Visam pisici și motani o dată la două zile sau chiar în fiecare zi, timp de șapte ani de zile. Nu știu din ce cauză, am avut multe pisici când eram mic. Dar pentru mine asta a fost un semn, pentru că pisica/motanul este un animal care va face întotdeauna ce vrea în viață! Ele nu au stăpân. De când am început să mă ocup exclusiv de muzică, au încetat visele astea”.

Cred ca subconstientul nostru stie mai multe lucruri despre noi. In momentul in care incepi sa iti explorezi sentimentele ti se deschide in fata o lume a ta in care nu ai mai avut acces pana atunci. Intelegi totul mult mai bine, iti slefuiesti personalitatea in moduri incredibile si chiar descoperi lucruri despre tine care iti dau raspunsuri probabil, la cele mai importante intrebari din viata ta.  Si cand sa faci asta, daca nu chiar in anotimpului dedicat acelui sentiment de “dolce farniente. Chiar ar trebui sa ne oprim si sa stam. Sa ascultam ce au emotiile noastre de zis…

 

Dolce farniente este o expresie italiana folosita in principal prin secolul 19 ca o ironizare a lenei, ca o placere a vietii. Aceasta expresie a inspirat celebrul tablou al lui Winterhalter (pictor german) intitulat chiar Dolce farniente, in care sunt ilustrate mai multe personaje, in Golful Neapolului, lenevind la soare, cu atitudine melancolica si visatoare. In epoca noastra, pot spune ca aceasta expresie poate fi mai bine tradusa pozitiv prin ruperea de cotidian, pentru momente de meditatie, contemplatie, nostalgie si introspectie pentru bucuria si linistea de a fi. Pentru italieni de exemplu, aceasta sintagma este insasi un stil de viata.

 

Bagajul emotional de vacanta