În perioadele de criză aplică tratamentul “recunoștință”

În perioadele de criză aplică tratamentul “recunoștință”

Oamenii sunt creați să își dorească mereu mai mult și mai ales, să se obișnuiască rapid cu binele. Oricum ar fi binele asta înțeles de oameni, o dată ce apare în viață, acționează exact ca un drog la care dezvoltăm rapid toleranță. Ne obișnuim rapid cu mașina pe care o avem, cu apartamentul în care locuim, cu telefonul pe care îl folosim, ba chiar și cu iubitul. Mai aruncăm o privire în stânga și-n dreapta și observăm că altul are totuși o mașină mai cool decât cea pe care o avem noi și parcă parcă, ne-ar plăcea să stăm mai mult la casă, decât într-un apartament.

Nu mă înțelege greșit, este perfect în regulă să îți dorești mai mult pentru tine și viața ta, însă când gândul asta se transformă în obsesie, invidie și la final, fustrare, misiunea ta se compromite. Studiile arată că noi, ca ființe umane, suntem mai înclinați să vedem aspectele negative ale vieții noastre și să uităm de părțile pozitive, tocmai pentru că cele negative au un impact mult mai mare asupra stării noastre emoționale.  Nemulțumirea crează niște cercuri vicioase din care, în timp, este foarte greu să mai ieșim. Să nu ajungem să ne trezim că suntem atât de înveninați, de triști și de scarbiti încât am ratat orice lucru care ne-ar fi putut schimba viață din banal în extraordinar.

În drum spre niște prieteni, în timp ce ne plimbam cu mașina pe străduțele înguste din Cluj, m-am trezit că țin efectiv o prelegere iubitului meu despre importanța recunoștinței și mai ales despre sentimentele pozitive ce apar o dată cu ea.  Până să învăț și să înțeleg modul în care gândurile și emoțiile noastre ne influențează stilul de viață, bucuriile și tristețile, realizările și deznădejdile, m-am cufundat multă vreme în frustrare și lipsa de apreciere pentru toate lucrurile bune din viața mea. Nu am apreciat dintotdeauna ce înseamnă să poți să te trezești dimineață și să te bucuri de o cafea cu zahăr brun ori faptul că dragul meu partener mă duce în fiecare dimineață cu mașina, la birou. Nu mereu am apreciat faptul că am o familie sănătoasă, că mă pot retrage oricând, câteva ore pe malul Someșului să citesc o carte, la umbră sau faptul că am mai mult de 4 culori de rujuri din care pot să aleg, atunci când mă machiez dimineața.

În perioadele de criză aplică tratamentul “recunoștință”

Sunt lucruri atât de banale încât cine le mai da importantă, nu-i așa? De fiecare dată când nu observăm toate bucuriile astea ce ne fac viață un pic mai ușoară, ne adâncim și mai tare în durerea unei vieți care nu-i ca-n filme. Și de ce să fie că-n filme când noi nu suntem progatonisti într-un script regizat ci în propria noastră existența pe care o putem modela frumos, după cum ne dorim? De fiecare dată când nu suntem recunoscători, energia noastră benefică scade și este înlocuită de o vibrație joasă, negativă. Și pentru că teoria rezonanței funcționează perfect de fiecare dată, frecventele asemanatoase se atrag. Frustrarea atrage și mai multă frustrare, nefericire și în cele din urmă suferință și boală. Dezamăgirea, apatia și plictiseala sunt consecințe ale lipsei de recunoștință și cu siguranță nu atrag nimic din toate lucrurile alea pozitive pe care ți le dorești pentru tine și viața ta.

Lispa recunoștinței scade stima de sine, îmbolnăvește sufletul și dezechilibrează emoțiile. Când spun recunoștință, nu mă refer doar la gratiudinea pentru lucrurile materiale din viața ta. Gândește-te la emoțiile tale și îmbrățișează-le. Spune-ți în sinea ta:

“Universule, îți mulțumesc pentru fiecare sentiment pe care spiritul meu îl simte. Dacă nu simțeam frustrare, nu aș fi reușit să înțeleg cât de distructiv este acest sentiment și cum îmi afectează fericirea zilnică.

Îți mulțumesc pentru că îmi oferi emoții atât de complexe care mă ajută să mă înțeleg mai bine și mă fac să fiu mai conștientă de mine și de viața mea. Îți mulțumesc pentru că m-am trezit într-un pat cald, că am mâncare în frigider, că sunt întreagă fizic și sufletesc. Inima mea, te iubesc atât de mult pentru că tu mă ajuți să iau cele mai bune decizii în viață și îmi dai energie de fiecare dată când am nevoie.

Picioarele mele, va iubesc atât de mult pentru că mă duceți în locuri minunate și îmi faceți viață foarte ușoară. Mâinile mele, va iubesc pentru că mă ajutați să simt mâna iubitului, să apuc o căpșună dulce, să-mi scriu gândurile și să simt finețea unei rochii de mătase. Ochii mei, vă iubesc pentru că îmi arătați în fiecare zi soarele, lumina, florile și păsările”

 În perioadele de criză aplică tratamentul “recunoștință”

Tu când ai fost recunoscătoare ultima dată? Povestește-mi ce ai simțit în sufletul tău, abia aștept să îmi împărtășești gândurile tale!

Te aștept în secțiunea de comentarii!

Namaste!